Bârladul, străvechi oraș așezat pe cursul inferior al râului ce-i poartă numele, la răscrucea drumurilor comerciale care duceau spre Bizanț sau spre regiunile Cehiei și Moraviei, spre Lemberg sau spre Hansa teutonică de la Marea Baltică, atestă urme de locuire pe aceste meleaguri, încă din mileniile VI-V î.e.n.
Orașul își are începuturile în Evul Mediu timpuriu, prima atestare documentară fiind întâlnită într-un act din 1174. Marele cărturar Dimitrie Cantemir avea să-l numeasca “cel mai de seama târg al Moldovei de Jos”, atunci când, pentru o perioadă, căpătase statutul de “Scaun al Țării de Jos”.
Primele mărturii despre existența unui nucleu al artei teatrale la Bârlad datează din 1860, când prof. Ion Popescu, directorul de atunci al Școlii Primare nr. 1, cerea, printr-un raport, ca “Ion Smeu, adjunctul clasei a II-a, să fie scos din învățământ întrucât joacă pe scena teatrului local unde era angajat cu contract și salariu.”
Din alte documente ale vremii, păstrate la Muzeul “Vasile Pârvan”, se constata că, începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea, exista o sală de teatru la Bârlad, unde jucau elevii diferitelor școli și unde dădeau spectacole publice trupele sosite în turneu în mica urbe moldavă. Publicul bârladean s-a putut bucura de prezența în mijlocul său a câtorva nume legendare ale teatrului românesc, precum Matei Millo, Aristitzza Romanescu sau Constantin Nottara.
La începutul secolului al XX-lea, arta teatrală locală, deși prezentă în viața comunității, stătea încă sub auspiciile nefavorabile ale instabilității și amatorismului. Treptat, se netezește calea către aspirații mai înalte, ca aceea a înființării unui teatru profesionist. Această dorință devine realitate în seara zilei de 28 decembrie, 1955, când are loc spectacolul inaugural al Teatrului de Stat Bârlad, cu piesa (jucată în premieră pe țară) “Mielul turbat”, de Aurel Baranga, în regia lui Sică Alexandrescu. Apoi, cu prilejul unui an de activitate, în 1956, teatrului i se conferă, la cerere, numele omului de cultură, fiu al Bârladului, Victor Ion Popa. Acest eveniment a fost marcat de spectacolul cu piesa “Take, Ianke și Cadâr”. Textul a constituit, de-a lungul anilor, garantul succesului, înregistrând peste 600 de reprezentatii, fiind reluat în cinci variante de montari scenice, în repertoriul permanent.
De la spectacolul inaugural din 1955 și până astăzi, teatrul a respectat o politica repertorială având ca repere valoarea artistică și diversitatea. Texte din literatura dramatică română și universală au devenit spectacole de succes și veritabile evenimente culturale. Dintre acestea, spicuim: “O scrisoare pierdută”, de I. L. Caragiale, “Dezertorul”, de M. Sorbul, “Gaițele”, de Al. Kirițescu, “Mitică Popescu”, de Camil Petrescu, “Bărbierul din Sevilla”, de Beaumarchais, “Platon” și “Noțiunea de fericire”, de Dumitru Solomon, “Puterea întunericului”, de L. Tolstoi, “Doi tineri din Verona”, de W. Shakespeare, “Mama”, de D. R. Popescu, “Să nu-ți faci prăvălie cu scară”, de Eugen Barbu, “Luna dezmoșteniților” și “Anna Christie”, de E. O’Neill, “Citadela sfărâmată”, de Horia Lovinescu, “Rinocerii” și “Scaunele”, de Eugène Ionesco, ”A douîsprezecea noapte”, de W. Shakespeare, ”Ursul” și ”Unchiul Vanea”, de A. P. Cehov, ”Pădurea”, de N. A. Ostrovski, ”, ”Orchestra titaniv”, de Hristo Boicev…
Meritorie și generoasă s-a dovedit a fi și contribuția unor personalități ale vieții culturale românesti, precum Sică Alexandrescu, Radu Beligan, Dina Cocea, Marcela Rusu, Mihai Tofan, Adriana Leonescu, Mihai Madescu, Valentin Silvestru, Radu Popescu, Constantin Paiu, Stefan Oprea, care au sprijinit dezvoltarea și promovarea activității Teatrului “V. I. Popa”.
În 1976, a fost inițiat “Colocviul tinerilor regizori din teatrele dramatice”, manifestare cu mare priză în rândul oamenilor de teatru, sistat după doar cinci ediții de către oficialitățile comuniste, din “prudență ideologică”. În cadrul colocviului reluat în 1995, a fost pentru prima dată decernat Marele Trofeu de Regie spectacolului “Scaunele”, de E. Ionescu, în regia lui Dorin Mihăilescu.
În 1996, s-au pus bazele unei colaborari fructuoase și de lungă durată cu Asociația Culturală și Amicală Română, condusa de dl Gabriel Penciu, având ca prim scop mai buna cunoaștere a artei teatrale românești în spatiul cultural francez. Datorită succesului repurtat, actorii bârladeni au onorat, în repetate rânduri, invitația de a juca la Strasbourg, atât pentru publicul local, cât și pentru diaspora, în spatii convenționale și neconventionale, o veritabilă provocare și posibilitate de lărgire a orizonturilor.
IMAGINI DE ODINIOARĂ…
IMAGINI DE ASTĂZI…
